Am intrat
pe bulevard, în galoşi.
Îmi simt
picioarele arzînd
şi inima
strivită
de privirile
celorlalţi trecători.
Mă văd
stingher
şi timid
cu încălţările mele,
dar
şi mai trist,
că mulţi
din cei care trec
pe lîngă mine,
sînt goi...
pe dinăuntru
cînd mie-mi lipseşte
doar...
o pereche...
de pantofi...
de George Tei
( Nu-s topită după poezie, dar, cuvintele acestea
mi-au uns sufletul. Prea-s cu..aşezare sufletească, izvorîtă din dar ceresc! Şi-atunci cînd simt harul Domnului, în ceva -fie el şi în poezie, cu care nu-mi bat eu capul de obicei!!!- nu pot să trec mai departe, nesimţitoare, şi să nu m-aplec, într-o reverenţă, şi să spun:
Plecăciune Maestre! Şi lui Dumnezeu, Slavă!) semnat: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
Citesc tot ce scrii si ce postezi cu interes. Uneori sunt incantata, alteori socata, de multe ori intrigata dar imi place. La fel ca si tine ma manifest discret deoarece stiu ca nu faci colectie de like-uri.
RăspundețiȘtergereMultam Dorina! Treaba cu likeurile sta cam in felul urmator: unii dau like fara ca macar sa fi citit nici un rind. Si-atunci eu nu ma topesc dupa likes. Daca scriu ceva, si daca cineva imi da like inseamna ca da, chiar ii place ceea ce am scris. Dar pe Feisbuc se poarta moda asta a fatariei, iar mie asta nu-mi place. Desigur ca un comment, fie el si f critic -fata desubiect ori fata de stil, de exprimare de concept etc-, mi-e mai de folos si bineplacut decit 100 de likes lipsite de sinceritate! Bafta cu lansarea! Sint in criza totala de timp cit si de.."timp" si oricit mi-as dori nu-mi permit sa ajung!
RăspundețiȘtergere