Am intrat
pe bulevard, în galoşi.
Îmi simt
picioarele arzînd
şi inima
strivită
de privirile
celorlalţi trecători.
Mă văd
stingher
şi timid
cu încălţările mele,
dar
şi mai trist,
că mulţi
din cei care trec
pe lîngă mine,
sînt goi...
pe dinăuntru
cînd mie-mi lipseşte
doar...
o pereche...
de pantofi...
de George Tei
( Nu-s topită după poezie, dar, cuvintele acestea
mi-au uns sufletul. Prea-s cu..aşezare sufletească, izvorîtă din dar ceresc! Şi-atunci cînd simt harul Domnului, în ceva -fie el şi în poezie, cu care nu-mi bat eu capul de obicei!!!- nu pot să trec mai departe, nesimţitoare, şi să nu m-aplec, într-o reverenţă, şi să spun:
Plecăciune Maestre! Şi lui Dumnezeu, Slavă!) semnat: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
